e-Factura ANAF: cine este obligat și de la ce dată

Un zugrav din Cluj termină o renovare, scrie factura în programul cu care a facturat de zece ani, o trimite pe e-mail clientului — o firmă de administrare de imobile — și consideră lucrarea încheiată. Numai că din 1 iulie 2024, pentru o operațiune între două firme stabilite în România, factura pe e-mail nu mai este suficientă: trebuie să treacă prin sistemul RO e-Factura, indiferent cât de mică este firma lui. Fără plafon de venit, fără excepție pentru meseriași.

Nu contează cifra de afaceri. Mulți cred că obligația se aplică doar firmelor mari sau doar peste un anumit plafon — pentru că așa funcționează scutirea de TVA, la 395.000 lei. e-Factura e altceva: se uită la CINE sunt cele două părți, nu la CÂT facturează.

De când și pentru cine — trei date, trei relații diferite

Obligația nu a apărut dintr-odată; a intrat pe etape, și fiecare etapă are propria dată:

Între iulie și decembrie 2024, transmiterea B2C era opțională — „pot transmite", spune legea pentru acea perioadă. De la 1 ianuarie 2025, verbul se schimbă: „au obligația să transmită".

„Începând cu data de 1 ianuarie 2025 […] furnizorii/prestatorii […] au obligația să transmită facturile emise […] în sistemul naţional privind factura electronică RO e-Factura." — art. 10^1 alin. (2) OUG nr. 120/2021

Niciuna dintre cele trei date nu are plafon de cifră de afaceri. Condiția, în toate trei cazurile, este ca furnizorul să fie stabilit în România conform art. 266 alin. (2) din Codul fiscal — nu cât facturează pe an.

Termenul s-a schimbat la 1 ianuarie 2026 — și puțini au observat

Aici este confuzia cea mai des întâlnită astăzi, pentru că regula veche circulă încă pe internet: până la finalul lui 2025, termenul de transmitere era de 5 zile calendaristice. De la 1 ianuarie 2026, prin OUG nr. 89/2025, termenul este de 5 zile lucrătoare, calculate după Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1182/71 — adică fără sâmbătă, duminică și sărbătorile legale.

Diferența pare mică, dar schimbă exact ziua-limită pentru o factură emisă vineri: cu zile calendaristice, termenul cădea miercurea următoare; cu zile lucrătoare, cade joi. Cine ține minte regula veche riscă să trimită cu o zi întârziere fără să știe.

Termenul se aplică deopotrivă facturilor B2B și celor B2C — legea nu face distincție la acest punct.

Amenda se calculează lunar, nu o singură dată

De la 1 iulie 2025, nerespectarea obligației de transmitere atrage o amendă de 1.000–10.000 lei, în funcție de încadrarea firmei ca micro, mică, mijlocie sau mare — art. 13^2 alin. (1) lit. d) din OUG nr. 120/2021.

Partea ușor de ratat: amenda nu este o sumă fixă pentru „nerespectarea legii", ci se raportează la fiecare lună calendaristică în care ai avut facturi netransmise la termen. Un antreprenor care descoperă după trei luni că factura de la un client vechi nu a plecat niciodată prin sistem nu riscă o singură amendă, ci una pentru fiecare din cele trei luni.

Singura excepție din lege privește bonurile fiscale emise de o casă de marcat, conform OUG nr. 28/1999 — nu orice factură simplificată, ci strict bonul fiscal.

Clientul persoană fizică: treisprezece zerouri, nu un câmp gol

Facturile B2C ridică o întrebare tehnică pe care legea a rezolvat-o abia din 5 decembrie 2024: ce identificator pui pentru un client care nu are CIF? Răspunsul, introdus prin OUG nr. 138/2024 în art. 10^1 alin. (3) al OUG nr. 120/2021:

„facturile se emit utilizând un cod format din 13 cifre de zero"

Nu lași câmpul gol, pentru că sistemul respinge o factură fără identificator de cumpărător, și nu inventezi un CIF, pentru că asta ar corupe validarea. Regula este simplă odată cunoscută, dar nescrisă nicăieri altundeva la fel de clar — și e exact genul de detaliu care blochează o primă factură B2C dacă nu-l știi dinainte.

Nu ai nevoie de soft „certificat" — dar ai nevoie de certificat digital calificat

Aici circulă o altă confuzie, dinspre alt capăt: unii antreprenori cred că au nevoie de un program de facturare „aprobat de ANAF", asemănător cu casele de marcat. Nu este așa. Art. 16 alin. (1) din OUG nr. 120/2021 cere sistemului să asigure interoperabilitatea cu programele informatice ale operatorilor economici — sistemul se adaptează la ce ai deja, nu tu la un program impus.

Ce ai nevoie, în schimb, este certificat digital calificat pentru autentificare în Spațiul Privat Virtual (SPV) — token fizic sau semnătură în cloud, conform OMFP nr. 660/2017. Fără el nu intri în SPV, indiferent ce program de facturare folosești. Înregistrarea și utilizarea SPV sunt gratuite.

Același certificat și același SPV îți deschid și cealaltă raportare care atinge un șantier, numai că aceea se face înainte de plecarea camionului, nu după emiterea facturii: când un transport de materiale de construcții are nevoie de cod UIT.

Fișierul pe care îl trimiți este format RO_CIUS — profilul românesc al standardului european EN 16931, validat față de schema oficială (schematronul Ministerului Finanțelor) înainte de a fi acceptat. Poți transmite fie prin propria aplicație, conectată la API-ul ANAF, fie prin aplicațiile gratuite puse la dispoziție de minister — art. 2 din OMF nr. 1.365/2021 nu cere nimic în plus.

Ce NU schimbă e-Factura — cinci confuzii vecine, lămurite o dată

Cota de TVA rămâne cea obișnuită. e-Factura este o obligație de transmitere, nu o regulă de calcul al taxei — pentru o lucrare de construcții cota standard de 21% se aplică la fel ca înainte de e-Factura (Ce cotă de TVA pui pe o lucrare de construcții după 1 august 2025).

Nu apare taxare inversă din cauza e-Factura. Sistemul nu introduce niciun mecanism nou de taxare — lista limitativă de la art. 331 alin. (2) din Codul fiscal rămâne aceeași, iar lucrările de construcții-montaj nu sunt pe ea (Taxare inversă la lucrări de construcții: ce spune art. 331).

Factura de avans nu are un regim separat. O factură de avans pentru o lucrare trece prin RO e-Factura exact ca oricare altă factură între firme, cu aceleași termene de 5 zile lucrătoare (Situația de lucrări și factura de avans: când se naște TVA-ul).

Limba facturii nu schimbă nimic. Obligația se leagă de locul livrării sau al prestării, nu de limba documentului: o factură scrisă în engleză pentru o lucrare executată în România intră în sistem ca oricare alta (Factură în engleză: ce poți traduce și ce rămâne în română).

Conținutul facturii rămâne cel din Codul fiscal — cele șaptesprezece informații de la art. 319 alin. (20). Ce adaugă sistemul sunt două cerințe proprii, pe care legea fiscală nu le are: județul ca parte separată a adresei și codurile CPV pe facturile din contracte de achiziție publică (Ce trebuie să conțină o factură: art. 319 Cod fiscal și e-Factura).

Cinci lucruri de verificat în firma ta, în ordinea urgenței

1. Emiți facturi către alte firme din România de la 1 iulie 2024 fără să treacă prin RO e-Factura? Fiecare lună de întârziere se adaugă separat la amendă — nu aștepta un control ca să afli.
2. Numeri termenul de transmitere în zile calendaristice? De la 1 ianuarie 2026 sunt 5 zile lucrătoare — verifică dacă programul sau procedura ta a fost actualizat(ă).
3. Ai un certificat digital calificat valabil pentru SPV? Fără el, nici cel mai bun program de facturare nu te ajută să transmiți.
4. Facturezi persoane fizice? Verifică dacă factura pleacă cu cele treisprezece zerouri, nu cu un câmp gol.
5. Ai facturi de avans netransmise separat? Nu au regim aparte — intră la același termen ca orice altă factură.

---

Stare la 23 septembrie 2026. Articolul redă OUG nr. 120/2021 în forma consolidată la 1 iunie 2026 și modificările aduse prin OUG nr. 89/2025 și Legea nr. 88/2026; nu înlocuiește consultanța fiscală. Partea care se schimbă cel mai des este chiar termenul de transmitere — a trecut deja o dată de la zile calendaristice la zile lucrătoare — și cuantumul amenzilor pe clase de mărime; multe texte mai vechi de pe internet încă indică regula veche, verifică data lor înainte să te bazezi pe ele.

Ce face Zirko aici și ce nu face: în România, Zirko generează factura în format RO_CIUS și o verifică față de schematronul oficial — dar nu trimite ea însăși fișierul la ANAF. Trimiterea prin Spațiul Privat Virtual se face de firma ta, cu certificatul ei digital calificat, așa cum cere legea; noi nu avem nicio conectare directă la SPV, pentru că nicio lege nu ne cere sau ne permite să fim un intermediar între tine și stat. Ce funcționează deja astăzi: proiectele, pontajul, datele de bază și angajații — evidența din care pornește fiecare factură.