Factură în engleză: ce poți traduce și ce rămâne în română

Poți emite factura în engleză. Codul fiscal nu impune limba română, iar sumele se pot exprima în orice monedă — cu o singură condiție, la art. 319 alin. (23): valoarea TVA colectată se exprimă în lei. Ce nu poți face este să traduci tot. Mențiunea de scutire rămâne în română, pentru că ea este o trimitere la un text de lege românesc, iar din 2025 fiecare factură a unui furnizor stabilit în România ajunge la ANAF prin e-Factura, indiferent de limba în care a fost scrisă.

Mai jos: ce este liber, ce nu este, și de ce întrebarea „în ce limbă facturez” are mai puțină importanță decât întrebarea „unde este locul prestării”.

Limba este liberă, cu o rezervă administrativă

Nicio dispoziție din titlul VII al Codului fiscal nu impune limba română pe factură. Ce există este o rezervă, la art. 319 alin. (36): organele fiscale competente pot solicita traducerea în limba română, în anumite situații sau pentru anumite persoane impozabile, a facturilor emise pentru livrări de bunuri și prestări de servicii cu locul în România.

Deci nu o obligație de limbă, ci o obligație de traducere la cerere. Consecința practică nu este juridică, ci de organizare: dacă factura în engleză păstrează aceleași rubrici, în aceeași ordine, ca varianta românească, traducerea este o operațiune de o oră. Dacă rubricile au fost inventate după un model străin — „Bill To”, „Terms”, „Description of Works” cu alt conținut decât cel din structura românească —, traducerea înseamnă refacerea corespondenței rând cu rând, pe documente care nu se mai pot modifica.

Moneda este liberă, TVA-ul nu

Textul este scurt și decide singur toată discuția despre valute:

„Sumele indicate pe factură se pot exprima în orice monedă cu condiția ca valoarea TVA colectată sau de regularizat să fie exprimată în lei."

Baza impozabilă poate rămâne deci în euro, în lire sau în franci. Rândul de TVA apare și în lei. Pe o factură în engleză și în euro, asta înseamnă un rând suplimentar care nu există pe factura internă — și care, dacă lipsește, lipsește dintr-un document care nu se mai corectează, ci se stornează.

Cursul folosit este cel aplicabil datei la care taxa devine exigibilă, iar la lucrările plătite în avans acea dată este data încasării, nu data documentului care a cerut plata. Diferența dintre cele două se vede cel mai clar la proforme: Factura proforma: documentul care nu există în Codul fiscal.

Mențiunea de scutire rămâne în română — și este lit. l), nu lit. n)

Când factura nu poartă TVA, temeiul trebuie să rezulte din ea. Art. 319 alin. (20) lit. l) cere:

„trimiterea la dispozițiile aplicabile din prezentul titlu ori din Directiva 112 sau orice altă mențiune din care să rezulte că livrarea de bunuri ori prestarea de servicii face obiectul unei scutiri"

Litera este l), nu n). Mai multe surse secundare redau enumerarea de la alin. (20) decalată, pentru că preiau o formă mai veche a textului; verificarea se face în forma în vigoare, iar la 24 septembrie 2026 este lit. l). O trimitere la litera greșită pe o factură este o eroare care nu se vede până în ziua în care cineva o caută.

De ce nu se traduce: o trimitere la „art. 294 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal" este o trimitere la un text care există într-o singură limbă. Tradusă, devine o citare a unui text inexistent. Restul facturii poate fi în engleză — descrierea lucrării, condițiile de plată, adresele —, dar temeiul scutirii se citează așa cum este.

Argumentul practic este și mai simplu decât cel juridic: din 1 iulie 2024 pentru facturile între firme și din 1 ianuarie 2025 pentru cele către persoane fizice, fiecare factură a unui furnizor stabilit în România ajunge la ANAF prin RO e-Factura. Administrația citește oricum documentul, indiferent în ce limbă l-ai scris pentru client. Cine este obligat, de la ce dată și cu ce sancțiuni: e-Factura ANAF: cine este obligat și de la ce dată.

Ce decide intrarea în e-Factura: locul prestării, nu limba

Aici este punctul în care majoritatea discuțiilor despre „factura în engleză" pleacă pe un drum greșit. Obligația de transmitere nu are nicio legătură cu limba documentului. Art. 10 alin. (1) din OUG nr. 120/2021 o leagă de locul livrării sau al prestării: sistemul vizează livrările de bunuri și prestările de servicii care au locul în România.

Iar locul, pentru o firmă de construcții, nu este sediul ei. Art. 278 alin. (4) lit. a) din Codul fiscal îl fixează acolo unde se află imobilul:

„locul unde sunt situate bunurile imobile, pentru prestările de servicii efectuate în legătură cu bunurile imobile […] pentru servicii de pregătire și coordonare a lucrărilor de construcții, precum serviciile prestate de arhitecți și de societățile care asigură supravegherea pe șantier"

Două situații, două regimuri complet diferite:

Lucrare la un imobil din România, client străin. Locul prestării este în România. Se aplică TVA românesc, factura intră în RO e-Factura — chiar dacă este scrisă în engleză, chiar dacă suma este în euro, chiar dacă beneficiarul nu are niciun cod românesc.

Lucrare la un imobil din alt stat. Locul prestării este acolo. Operațiunea nu este impozabilă în România, factura nu poartă TVA românesc și nu intră în obligația de la art. 10 alin. (1). În schimb apar obligațiile din statul respectiv, care nu se rezolvă din România și nu se rezolvă cu o factură în engleză.

Aceasta este și diferența față de mecanismul intern al taxării inverse, cu care se confundă des: acolo operațiunea are locul în România și doar persoana obligată la plată se schimbă, pe o listă limitativă care nu cuprinde prestarea de lucrări de construcții ca atare. Taxare inversă la lucrări de construcții: ce spune art. 331.

Factura fără TVA către un client din alt stat: ce scrie pe ea

Pentru livrările de bunuri și pentru exporturi, scutirile sunt la art. 294 din Codul fiscal și fiecare cere o mențiune diferită.

Livrare intracomunitară de bunuri — art. 294 alin. (2) lit. a): scutirea se aplică livrărilor către o persoană impozabilă care comunică un cod valabil de înregistrare în scopuri de TVA din alt stat membru. Codul beneficiarului apare pe factură; fără el, scutirea nu se susține. Aceste facturi sunt, de altfel, exceptate expres de la transmiterea în RO e-Factura atunci când beneficiarul stabilit în România comunică un cod de TVA din alt stat membru.

Export în afara Uniunii — art. 294 alin. (1) lit. a) și b): scutirea privește livrările de bunuri expediate sau transportate în afara Uniunii Europene, iar justificarea se face cu documentele vamale. Aici mențiunea de pe factură nu ține locul dovezii: dovada este documentul de export, iar factura doar trimite la temei.

Pentru prestări de servicii, întrebarea nu este scutirea, ci locul — și răspunsul este cel din secțiunea precedentă.

O factură în engleză, trei date

Un client din Cluj cu acționariat străin cere factura în engleză pentru o lucrare recepționată în România. Nimic nu se schimbă în afară de limbă, și tocmai asta e lecția.

4 septembrie. Lucrarea se recepționează. Faptul generator intervine la această dată, și de aici curge tot restul. Limba documentului nu are niciun efect asupra acestui moment.

15 octombrie. Ultima zi în care factura mai poate fi emisă legal: cel târziu în cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care a intervenit faptul generator (art. 319 alin. (16)). Factura se scrie în engleză, poartă TVA de 21 % și afișează valoarea taxei în lei.

Cinci zile lucrătoare mai târziu. Factura se transmite în RO e-Factura, în termenul de la art. 10 alin. (7) din OUG nr. 120/2021. Documentul ajunge la ANAF exact așa cum a fost scris pentru client — în engleză, cu excepția trimiterii la temeiul scutirii, dacă există una. Acesta este momentul în care se vede dacă rubricile au fost păstrate sau reinventate.

Șase verificări înainte de a trimite o factură în engleză

1. Valoarea TVA apare în lei? Baza poate fi în euro; taxa colectată se exprimă în lei, fără excepție.
2. Cursul folosit este cel de la data exigibilității? La avansuri, aceea este data încasării, nu data proformei.
3. Trimiterea la temeiul scutirii a rămas în română? Și este litera corectă din alin. (20) — l), nu n).
4. Locul prestării este în România sau la imobil? De răspunsul la această întrebare depind și TVA-ul, și e-Factura, și obligațiile din celălalt stat.
5. Codul de TVA al beneficiarului este pe factură acolo unde scutirea îl cere — livrare intracomunitară, taxare inversă?
6. Rubricile sunt aceleași ca pe factura în română, în aceeași ordine? Este singura pregătire utilă pentru o eventuală cerere de traducere.

---

Situație la 24 septembrie 2026. Articolul descrie starea dreptului român și nu acoperă obligațiile care apar în statul unde se află imobilul — înregistrare, cotă locală, raportare —, care se stabilesc acolo și diferă de la un stat la altul. Numerotarea alineatelor art. 319 s-a modificat de mai multe ori odată cu introducerea e-Facturii, iar sursele secundare redau frecvent o formă veche: înainte de a cita o literă sau un alineat pe un document care nu se mai poate corecta, deschide forma în vigoare la data facturii.

Ce face Zirko: limba documentului se alege pentru fiecare client în parte, iar rubricile rămân aceleași în toate limbile, astfel încât o factură în engleză are exact structura celei în română; mențiunea de scutire se tipărește în forma ei românească și atunci când restul documentului este într-o altă limbă, pentru că ea este o citare, nu un text de prezentare. Ce nu face Zirko: nu stabilește locul prestării în locul tău și nu cunoaște obligațiile fiscale din statul unde se află imobilul. Cota și temeiul pe care le alegi sunt cele pe care le tipărește.