Ce trebuie să conțină o factură: art. 319 Cod fiscal și e-Factura

O factură emisă astăzi în România răspunde la două liste de informații obligatorii, nu la una. Prima o știe toată lumea: art. 319 alin. (20) din Codul fiscal, șaptesprezece grupe de la litera a) la litera r) — alfabetul juridic românesc sare peste q. A doua aproape nimeni: art. 4 alin. (2) din OUG nr. 120/2021, care descrie ce trebuie să conțină factura ca să treacă prin RO e-Factura, și care cere două lucruri pe care Codul fiscal nu le cere nicăieri.

Prima listă decide dacă factura este validă fiscal. A doua decide dacă fișierul intră în sistem. Un instalator din Cluj le atinge pe amândouă cu același document, fără să le vadă separat niciodată — până când una dintre ele îl oprește.

Cele șaptesprezece informații, pe litere

Art. 319 alin. (20) începe scurt: „Factura cuprinde în mod obligatoriu următoarele informații". Ce urmează, în traducere practică pentru o firmă de lucrări:

Litera c) și litera r) sunt perechea de care ai nevoie la orice lucrare pe etape: data faptului generator vine din documentul care confirmă execuția, iar factura finală trebuie să spună explicit ce avansuri a regularizat. Când anume se naște taxa la construcții-montaj este o întrebare separată și are răspunsul ei: situația de lucrări și factura de avans.

La litera j), cota care se aplică unei lucrări executate astăzi este cea standard — 21 % de la 1 august 2025, fără cotă redusă pentru construcții.

Ce nu e pe listă: semnătura și ștampila

Cel mai vechi motiv de întârziere la plată din România nu are niciun temei legal, și legea o spune într-o singură propoziție:

„Semnarea și ștampilarea facturilor nu constituie elemente obligatorii pe care trebuie să le conțină factura." — art. 319 alin. (29) din Codul fiscal

Nu este o toleranță și nu este o practică administrativă: este textul legii. O factură fără ștampilă și fără semnătură, care are cele șaptesprezece informații de la alin. (20), este o factură completă. Dacă un client îți cere exemplarul ștampilat înainte să plătească, îți cere ceva ce Codul fiscal a scos din discuție.

Cele două mențiuni care lipsesc cel mai des

„taxare inversă", litera m). Se scrie atunci când clientul este persoana obligată la plata TVA. În construcții cazul e mult mai îngust decât crede majoritatea: lista de la art. 331 alin. (2) este limitativă, iar prestarea de lucrări nu figurează în ea — ce spune de fapt art. 331 despre taxarea inversă în construcții. Cine scrie mențiunea din obișnuință facturează fără TVA acolo unde datorează 21 %.

„TVA la încasare", litera p). Dacă firma ta aplică sistemul, mențiunea este obligatorie pe fiecare factură; fără ea, clientul nu are cum să știe că dreptul lui de deducere este amânat până la plată. Plafonul pentru aplicarea sistemului s-a schimbat de curând și se mai schimbă o dată: 5.000.000 lei în perioada 1 martie — 31 decembrie 2026 și 5.500.000 lei de la 1 ianuarie 2027, art. 282 alin. (3) lit. a) și b) din Codul fiscal, în forma dată de OUG nr. 8/2026.

Factura simplificată nu mai înseamnă „sub 100 de euro"

Aici s-a schimbat ceva ce nu a ajuns încă în majoritatea materialelor de pe internet. Art. 319 alin. (12) permite factura simplificată în trei situații, nu în una:

• a) când valoarea facturii, inclusiv TVA, nu este mai mare de 100 de euro, la cursul de la art. 290;
• b) în cazul documentelor sau mesajelor tratate drept factură conform alin. (2);
• c) când persoana impozabilă beneficiază de regimul special de scutire de la art. 310 și 310^2.

Litera c) a fost adăugată de la 1 septembrie 2025, prin Ordonanța nr. 22 din 28 august 2025, publicată în Monitorul Oficial nr. 806 din 29 august 2025 — aceeași ordonanță care a ridicat plafonul de scutire la 395.000 lei. Consecința practică e mare pentru firmele mici: un meseriaș neînregistrat în scopuri de TVA poate emite facturi simplificate indiferent de sumă. Plafonul de 100 de euro nu i se aplică deloc.

Minimul unei facturi simplificate stă la alin. (21) și are șase litere, nu cinci: data emiterii; identificarea celui care a livrat sau a prestat; identificarea tipului de bunuri sau servicii; suma taxei colectate sau informațiile pentru calcularea ei; la documentele tratate drept factură, o trimitere specifică la factura inițială; și codul de TVA sau codul de identificare fiscală al beneficiarului, dacă acesta este persoană impozabilă ori persoană juridică neimpozabilă. Ultima a intrat la 1 ianuarie 2025, prin OUG nr. 138/2024 — o factură simplificată emisă după modelul de acum doi ani îi lipsește.

Între 100 și 400 de euro există o a doua treaptă, la alin. (13), dar ea nu funcționează automat: se aprobă prin ordin al ministrului finanțelor, după consultarea Comitetului TVA. Nu porni de la ideea că o ai.

Termenul de emitere: ziua de 15 a lunii următoare

„Pentru alte operațiuni decât cele prevăzute la alin. (15), persoana impozabilă are obligația de a emite o factură cel târziu până în cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care ia naștere faptul generator al taxei, cu excepția cazului în care factura a fost deja emisă." — art. 319 alin. (16)

Aceeași propoziție continuă cu avansurile: factura pentru suma avansurilor încasate se emite cel târziu până în ziua de 15 a lunii următoare celei în care le-ai încasat. Sunt două ceasuri care pornesc separat.

Termenul de emitere nu este același lucru cu termenul de transmitere. Factura se emite până pe 15 a lunii următoare, după Codul fiscal; fișierul se încarcă în RO e-Factura în 5 zile lucrătoare de la data facturii, după OUG nr. 120/2021 — două reguli, două temeiuri, două amenzi diferite (cine este obligat la e-Factura și de la ce dată). Cine emite târziu nu câștigă un termen nou de transmitere: cele 5 zile lucrătoare curg cel mult de la data-limită legală de emitere, nu de la data la care s-a apucat efectiv de facturat.

O singură factură pentru mai multe lucrări este permisă — factura centralizatoare, art. 319 alin. (17) — dar cu două condiții cumulative: operațiunile să se încadreze într-o perioadă care nu depășește o lună calendaristică, și toate documentele emise la data livrării, prestării sau încasării avansurilor să fie anexate la ea. A doua condiție e cea uitată: bonurile de lucru și procesele-verbale nu sunt hârtii interne, ci fac parte din factură.

Ce cere e-Factura peste lista din Codul fiscal

Art. 4 alin. (2) din OUG nr. 120/2021 enumeră paisprezece „elemente principale ale facturii electronice", de la identificatorii de proces până la defalcarea TVA și totalul facturii. Cele mai multe se suprapun peste art. 319. Două nu.

Județul, ca parte separată a adresei. Specificația națională RO_CIUS cere pentru o adresă din România strada, localitatea și județul, ca un cod de forma RO-CJ — la emitent și la cumpărător deopotrivă. Regulile sunt de rang fatal: nu primești o observație, primești un refuz. Le-am trecut una câte una, toate o sută, față de schematronul oficial al Ministerului Finanțelor — versiunea 1.0.9 a validării RO e-Factura (măsurat în august 2026). Un „Cluj-Napoca, str. Observatorului 34" care arată complet pe hârtie nu trece în XML. Iar în București regula are o formă care surprinde: în câmpul de localitate se scrie sectorul — SECTOR1 până la SECTOR6 —, nu „București".

Codurile CPV, pe facturile din contracte de achiziție publică. Art. 4 alin. (2^1), în vigoare de la 1 ianuarie 2025:

„În facturile emise pentru operațiunile realizate în baza unor contracte de achiziții publice, de achiziții sectoriale, de concesiune de lucrări și de concesiune de servicii […] se înscriu, în mod obligatoriu, codurile CPV corespunzătoare prevăzute în nomenclatorul de referință în domeniul achizițiilor publice, adoptat prin Regulamentul (CE) nr. 2.195/2002."

Codul aparține lucrării, deci stă pe poziția din factură, nu pe antet — pentru lucrări de construcții este diviziunea 45 din CPV. Și aici vine partea incomodă, pe care am măsurat-o pe 31 august 2026 împotriva aceluiași validator oficial: o factură fără niciun cod CPV trece validarea fără nicio obiecție. Obligația este în lege, refuzul lipsește din regulament. Un antreprenor care facturează o primărie fără CPV nu va fi oprit de sistem — va afla la control, dacă va afla.

Suma poate fi în euro, TVA-ul niciodată

Alin. (23): sumele de pe factură se pot exprima în orice monedă, „cu condiția ca valoarea TVA colectată sau de regularizat să fie exprimată în lei". Litera j) din lista obligatorie spune același lucru din altă direcție. Dacă facturezi în euro unui client român, rândul de taxă rămâne în lei, convertit la cursul de la art. 290. Aceeași logică se aplică și limbii documentului: ce poți traduce pe o factură și ce rămâne în română.

Factura din previzualizare, rând cu rând

Ia previzualizarea de mai jos — o factură de renovare baie, 4.528,60 lei fără TVA, 951,01 lei taxă, 5.479,61 lei total. Fiecare rând vizibil are o literă în spate: antetul cu „Instalații Termice Ionescu S.R.L., Strada Observatorului 34, Cluj-Napoca" acoperă litera d); blocul cu „Asociația de Proprietari Bloc M12" acoperă litera f), pentru că o asociație de proprietari este persoană juridică neimpozabilă și codul ei de identificare fiscală intră pe factură; „Factură R-00101" este litera a); „20.08.2026" este litera b); cele patru poziții cu cantitate, unitate de măsură și preț unitar sunt literele h) și i); rândul „plus 21 % TVA — 951,01 RON" este litera j), în lei.

Ce nu se vede pe foaia tipărită, și totuși trebuie să existe: județul celor două adrese, pentru că fișierul electronic îl cere separat, iar Cluj-Napoca singur nu îl conține. Pe hârtie, adresa arată completă. În XML, lipsește o informație.

Aceasta este diferența dintre cele două liste, în cel mai scurt exemplu posibil. Factura de pe hârtie poate fi impecabilă după art. 319 și tot să fie respinsă de sistem — și invers, poate trece de sistem fără un cod CPV pe care legea îl cerea.

---

Stare la 26 septembrie 2026. Articolul redă Legea nr. 227/2015 în forma consolidată la 8 august 2026 și OUG nr. 120/2021 în forma consolidată la zi; nu înlocuiește consultanța fiscală. Partea care se va schimba cel mai repede este plafonul pentru sistemul TVA la încasare: urcă la 5.500.000 lei la 1 ianuarie 2027, deci verifică valoarea pentru anul în care emiți înainte să decizi dacă mențiunea de la litera p) îți este obligatorie. Textele consolidate de pe portalul legislativ au avut în trecut întârzieri la cotele de TVA — când o cifră decide o factură, compar-o cu materialele datate publicate de ANAF.

Ce face Zirko aici și ce nu face: Zirko nu decide ce regim fiscal are operațiunea ta — dacă e taxare inversă, dacă e scutire, dacă ești sau nu în sistemul TVA la încasare ține de contract și de calitatea părților, nu de un câmp bifat. Ce face: construiește factura după lista de la art. 319, generează fișierul RO_CIUS și îl verifică față de schematronul oficial înainte să îl primești. Județul îl cere de la tine înainte de a emite, pentru că altfel fișierul ar fi respins; codul CPV îl cere tot înainte de a emite, deși validatorul nu l-ar refuza — o factură care trece validarea și încalcă legea este cazul cel mai scump, și de asta blocajul stă la noi, nu în regulament. Încărcarea în Spațiul Privat Virtual rămâne a ta, cu certificatul tău digital calificat; o conectare directă la ANAF nu aducem și nu ne-o cere nicio lege.