Deviz de lucrări: ce conține și când ai voie să ceri mai mult

Aceeași baie, două devize. Primul scrie, la final, „valoare estimativă". Al doilea scrie „preț ferm, lucrare la cheie". La montaj apare o țeavă de fontă care nu se vedea în releveu, iar lucrarea se lungește cu trei zile.

Cu primul deviz, antreprenorul poate cere în plus — dar trebuie să justifice, iar clientul plătește doar partea care nu putea fi prevăzută. Cu al doilea nu poate cere nimic. Diferența nu stă în sumă, stă în două articole din Codul civil, iar cele mai multe devize scrise în România nu spun în care dintre ele se află.

Un deviz de lucrări este, în vorbirea de pe șantier, și ofertă, și antecalculație, și anexă la contract. Toate trei sunt corecte, dar numai una dintre ele decide cât poți factura la sfârșit. Articolul pornește de la aceasta.

Ce este un deviz și ce nu este

Un deviz descompune lucrarea în poziții și pune preț pe fiecare. Fiecare poziție are o descriere, o cantitate, o unitate de măsură și un preț unitar; înmulțite, dau valoarea poziției, iar pozițiile adunate dau valoarea lucrării.

În practica românească, pozițiile se iau de regulă din indicatoarele de norme de deviz — seriile clasice pe meserii: C pentru construcții, Ts pentru terasamente, Iz pentru izolații, Rp pentru reparații, iar pentru instalații seriile de sanitare, electrice și ventilații. Fiecare articol de deviz strânge la un loc cele patru componente ale costului: materiale, manoperă, utilaj și transport. Peste ele se adaugă cheltuielile indirecte și profitul, iar la urmă TVA-ul.

Ce nu este un deviz: o factură. Devizul nu produce obligație fiscală și nu se transmite nicăieri. Obligația apare abia când emiți factura — iar atunci intră în joc conținutul obligatoriu al facturii potrivit art. 319 din Codul fiscal.

Și ce nu este, în al doilea rând: un document cu formă impusă. Vezi secțiunea despre HG 907/2016 mai jos.

Trei feluri de preț, trei regimuri juridice

Codul civil tratează devizul în secțiunea despre contractul de antrepriză și distinge trei situații. Ele arată asemănător pe hârtie și se comportă complet diferit la ceartă:

Textul de la art. 1867 alin. (3) merită citat întreg, pentru că este cel mai des ignorat:

„Preţul forfetar rămâne neschimbat, cu toate că s-au adus modificări cu privire la condiţiile de executare iniţial prevăzute, dacă părţile nu au convenit altfel.”

Ultimele cinci cuvinte sunt scăparea: părțile pot conveni altfel. Un preț forfetar cu o clauză scrisă despre lucrările neprevăzute rămâne ferm pentru ce s-a văzut și lasă loc pentru ce nu se putea vedea. Un preț forfetar fără o asemenea clauză este ferm pentru tot.

Regula practică, în două rânduri: dacă ai măsurat și ai văzut totul, scrie preț ferm și câștigă comanda. Dacă lucrezi la o casă veche unde se desfac pereți, scrie preț estimativ și spune-o în față — art. 1865 te acoperă, dar numai dacă devizul chiar era o estimare.

„Devizul general” din HG 907/2016 nu te privește, dacă lucrezi pentru un particular

Căutând „deviz lucrări” dai peste capitole numerotate, „deviz general”, „deviz pe obiect” și formulare oficiale. Ele există și sunt reale — dar au un domeniu de aplicare îngust.

HG nr. 907/2016 reglementează etapele de elaborare și conținutul-cadru al documentațiilor tehnico-economice pentru obiective de investiții finanțate total sau parțial din fonduri publice (art. 1). Art. 10 alin. (7) și (8) trimit la anexele nr. 6, 7 și 8: metodologia de elaborare, conținutul-cadru al devizului general, respectiv al devizului pe obiect.

Pentru o casă particulară, un apartament sau un sediu de firmă plătit din bani privați, nimic din toate acestea nu este obligatoriu. Nu există un conținut-cadru impus prin lege pentru devizul către un beneficiar privat. Te obligă contractul pe care îl semnezi și, la final, regulile de facturare.

Asta nu înseamnă că structura din HG 907/2016 este inutilă pentru tine. Înseamnă doar că o folosești pentru că este bine gândită, nu pentru că ești obligat — iar când ești subantreprenor într-o lucrare publică, o folosești pentru că ți-o cere antreprenorul general, care chiar este obligat.

Cantitatea nu se scrie, se calculează

Cea mai frecventă sursă de ceartă la finalul unei lucrări nu este prețul unitar, ci cantitatea. Prețul se negociază o dată, cantitatea se verifică la fiecare metru pătrat.

De aceea o poziție de deviz care ține la contestație nu are doar cifra finală, ci măsurătoarea din spatele ei. Exemplul din imaginea de mai sus este o placare cu faianță scrisă exact așa: trei rânduri de măsurători — 3,50 × 2,80, 4,20 × 2,80 și 2,10 × 2,80 —, cu rezultatele 9,80, 11,76 și 5,88, care adunate dau cantitatea de 27,44 m². La 95 lei pe metru pătrat, poziția face 2.606,80 lei fără TVA; cu 21% TVA, 3.154,23 lei.

Un client care vede cele trei rânduri nu mai întreabă de unde vin 27,44. Un client care vede doar „27,44 m² faianță” întreabă întotdeauna — și, la recepție, măsoară.

Aceleași măsurători sunt utile a doua oară, la situația de lucrări prin care se decontează stadiul lucrării: acolo se compară ce s-a executat cu ce s-a ofertat, pe aceleași poziții.

TVA pe deviz: 21%, și două capcane rămase din 2025

Un deviz cu cota greșită este o promisiune greșită, pentru că clientul reține suma finală, nu defalcarea.

Cota standard este 21% de la 1 august 2025. Legea nr. 141/2025, publicată în Monitorul Oficial nr. 699 din 25 iulie 2025, a modificat prin art. II pct. 42 art. 291 alin. (1) și (2) din Codul fiscal, cu intrare în vigoare stabilită prin art. VII alin. (1). Aceeași lege a comasat cotele reduse de 5% și 9% într-una singură, de 11%, al cărei catalog nu cuprinde lucrări de construcții sau instalații. Detaliile și excepțiile locuinței: cota de TVA la lucrări de construcții.

Capcana întâi: fotovoltaicele. Până la 31 iulie 2025, livrarea și montajul panourilor fotovoltaice, al panourilor solare termice și al pompelor de căldură aveau cotă redusă. De la 1 august 2025 nu mai au — merg la 21%. Pe un deviz de 30.000 lei fără TVA, diferența dintre 9% și 21% este de 3.600 lei. Un șablon de deviz salvat în 2024 și refolosit azi produce exact această gaură, iar clientul a semnat suma mică.

Capcana a doua: taxarea inversă, care în România nu există la construcții. Cine vine dinspre practica germană, austriacă sau olandeză se așteaptă ca subantreprenorul să factureze fără TVA către antreprenorul general. În România nu: art. 331 alin. (2) din Codul fiscal enumeră limitativ operațiunile cu măsuri de simplificare, iar lucrările de construcții-montaj au ieșit din listă în 2008. Subantreprenorul pune 21% pe deviz și pe factură. Ce rămâne totuși în listă și poate atinge un dulgher — masa lemnoasă vândută ca marfă, fără punere în operă — este tratat separat în taxarea inversă în construcții.

De la deviz la factură: lanțul care trebuie să se potrivească

Un deviz bun se recunoaște la final, nu la semnare: dacă pozițiile lui se regăsesc una câte una în situația de lucrări și apoi în factură, decontarea durează o oră. Dacă nu, durează o lună.

Ordinea uzuală la o lucrare de execuție arată așa:

1. Devizul — pozițiile, cantitățile, prețurile unitare, cota de TVA, termenul de valabilitate.
2. Acceptarea — semnătura clientului sau contractul care preia devizul ca anexă. Din acest moment regimul prețului este fixat: estimat sau forfetar.
3. Factura de avans, dacă s-a convenit una. Ea este o factură obișnuită și se regularizează la final prin stornarea avansului.
4. Situația de lucrări — stadiul executat, pe aceleași poziții ca devizul.
5. Factura — emisă pe baza situației acceptate și transmisă apoi prin RO e-Factura; termenul de 5 zile lucrătoare și amenzile nu au nicio legătură cu devizul, dar curg din ziua în care ai emis factura.

Pasul 4 este cel care se sare cel mai des la lucrările mici, și tot el este cel care lipsește când clientul contestă.

Cât ține prețul

Devizele românești scriu rar un termen de valabilitate, iar asta se plătește în perioade cu prețuri volatile la materiale. Nicio lege nu impune un termen pentru oferta către un client privat — deci, în lipsa lui, oferta rămâne pe masă și poate fi acceptată peste patru luni, la prețurile de atunci.

Două lucruri rezolvă asta, și niciunul nu costă nimic: un termen scris și o distincție clară între manoperă și materiale. Manopera ți-o poți ține; prețul unui colac de țeavă sau al unei centrale nu depinde de tine. Un deviz care spune „prețurile materialelor sunt cele de la data devizului și se actualizează la data comenzii ferme” este onest și, de regulă, acceptat fără discuție — pentru că este evident adevărat.

Trei rânduri de pus la finalul fiecărui deviz

Nu o listă de bune practici, ci text de copiat. Alegi unul dintre primele două rânduri, după cum ai măsurat lucrarea, și le pui pe celelalte două în orice caz.

Varianta preț ferm: „Prețul de mai sus este un preț ferm pentru lucrările descrise. Lucrările suplimentare, apărute din cauze care nu erau vizibile la data ofertării, se ofertează separat și se execută numai după acceptarea dumneavoastră scrisă.”

Varianta preț estimativ: „Prețul de mai sus este estimativ și se decontează pe baza cantităților efectiv executate, confirmate prin situație de lucrări. Orice creștere față de estimare va fi justificată în scris înainte de execuție.”

Valabilitate și materiale: „Ofertă valabilă 30 de zile de la data de mai sus. Prețurile materialelor sunt cele de la data ofertei și se confirmă la data comenzii ferme.”

TVA: „Toate prețurile sunt fără TVA. TVA 21% se adaugă la facturare.”

Trei fraze care nu schimbă nimic în lucrare și schimbă tot în discuția de la final.

Devizul este calculul; actul care propune prețul și te ține de el este altul, cu propriile reguli de valabilitate și de acceptare: Ofertă de preț pentru prestări servicii: ce o face să te oblige.

---

Stare la 21 septembrie 2026. Articolul redă prevederile Codului civil privind contractul de antrepriză, domeniul de aplicare al HG nr. 907/2016 și cotele de TVA în vigoare la această dată; nu înlocuiește consultanța juridică sau fiscală. Partea care se mișcă cel mai des este cota de TVA: s-a schimbat ultima dată la 1 august 2025, iar cota redusă unică de 11% are un catalog care poate fi modificat prin lege de la un an la altul. Verifică cota înainte de a refolosi un șablon de deviz mai vechi de un an — nu după ce clientul a semnat.

Ce face Zirko aici și ce lasă în seama ta: Zirko ține devizul, măsurătoarea din spatele fiecărei cantități și lanțul până la factură în lei și cu cota corespunzătoare țării, astfel încât aceleași poziții să se regăsească în situația de lucrări și în factură fără să fie rescrise. Ce nu face Zirko este să decidă dacă prețul tău este ferm sau estimativ — asta este o clauză de contract între tine și clientul tău, iar niciun program nu o poate deduce din cifre. Textele de mai sus trebuie scrise o dată în șabloanele tale; de acolo încolo apar singure pe fiecare deviz.